Stimularea ovariana controlata este un tratament indicat femeilor care nu reusesc sa ramana insarcinate, din varii motive, si celor care doneaza ovocite. Despre efecte si riscuri, posibilitate de esec si numar de ovocite obtinute printr-o stimulare ovariana controlata, mai jos.
Medicii specialisti in probleme de fertilitate indica stimularea ovariana atunci cand pacienta nu are in mod normal ovulatie, asa cum se intampla in cazul celor diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice sau in cazul diferitelor proceduri de reproducere umana. Fie ca e vorba de inseminare, fertilizare in vitro cu ovocite proprii sau fertilizare in vitro cu ovocite donate, stimularea este de luat in calcul.
In cazul inseminarii si al FIV-ului cu ovocite proprii, tratamentul il urmeaza pacienta care doreste sa ramana insarcinata. In cazul fertilizarii cu ovocite donate, stimularea ovariana o va face pacienta care alege sa doneze ovocitele. Stimularea ovariana controlata este esentiala in cazul FIV-ului, deoarece pentru obtinerea unei sarcini sunt necesari intre 10 si 15 foliculi ovarieni.
Medicul stabileste schema de tratament
Stimularea ovariana controlata consta in administrarea unui tratament medicamentos care poate fi oral si/sau injectabil.
In mod normal, in timpul unui ciclu menstrual, un ovar produce un folicul matur care contine un singur ovocit capabil sa fie fecundat. Rolul stimularii este acela de a induce producerea mai multor foliculi, la un singur ciclu menstrual. Astfel, medicul va avea de unde alege pentru a obtine embrioni viabili.
Stimularea ovariana controlata este a doua etapa in tratamentul de fertilizare in vitro, dupa suprimarea menstruatiei. Tratamentul de stimulare ovariana controlata incepe numai dupa ce femeia face un set de analize, prin care i se evalueza nivelul de fertilitate, dar si starea generala de sanatate. Rezultatele acestor investigatii vor arata profilul hormonal al pacientei, in functie de care medicul va stabili schema de tratament.
Stimularea ovariana controlata, monitorizata ecografic
Stimularea incepe in primele zile ale menstruatiei. Tratamentul poate fi realizat acasa, dar pacienta trebuie monitorizata ecografic. Aceasta evaluare il va ajuta medic sa dozeze corect cantitatea de hormoni necesara stimularii.
Pacienta este chemata la cabinet inca din prima zi a tratamentului, urmand ca mai apoi sa fie rechemata la interval de cateva zile. Medicul este singurul care stabileste acest interval de timp.
De regula, medicatia este recomandata intre 8 si 14 zile. Intervalul de timp difera de la pacienta la pacienta, fiecare organism reactioneaza diferit la medicatia de stimulare ovariana.
Stimularea ovariana controlata se incheie in momentul in care foliculii ating 17-18 mm.
Bufeuri, dureri de cap si insomnie – reactii asociate stimularii
Ca orice tratament medicamentos, stimularea ovariana nu este lipsita de riscuri. Bufeurile, depresia, durerile de cap şi insomnia sunt printre cele mai des intalnite reactii adverse. Acestea nu dureaza mult. Unul dintre cele mai discutate si controversate riscuri este aparitia cancerului. Cat este mit si cat este adevar, am scris aici.
Exista si situatii in care acest tip de medicatie poate duce la aparitia sindromului de hiperstimulare ovariana, care se manifesta prin inflamatia dureroasa a ovarelor. In cazul in care apare aceasta reactie adversa, medicul poate anula tratamentul de stimulare ovariana controlata.
Nu toate acestea cazuri necesita spitalizare.
Printre cele mai frecvente simptome asociate sindromului de hiperstimulare ovariana se numara dureri abdominale, balonare, senzatie de greata, indigestie, stare de slabiciune sau lesin, retentia de apa, dificultati de respiratie si oboseala.
Pentru a realiza astfel de scheme de tratament, medicii au nevoie de pregatire speciala si de participare constanta la congrese de specialitate, acolo unde afla ultimele noutati din domeniu. Conteaza pe dr. Denisa Nica si pe dr. Chadi Muheidli pentru sfaturi de specialitate.