Draga Maria,
Nu stiu cum te cheama, de fapt, nu stiu nici cine esti sau de unde esti, nu te cunosc. Dar chiar si asa, tu esti motivul pentru care eu am devenit mama.
Am avut multe visuri de-a lungul timpului. Am visat sa-mi gasesc drumul in viata, sa am o cariera frumoasa, sa simt ca fac ceva pentru oamenii din jurul meu. Am visat sa intalnesc un barbat bun, cu care sa impart totul. Si am visat sa am o familie. Am 43 de ani acum. Am cariera pe care mi-am dorit-o, am gasit si barbatul despre care iti spuneam mai sus. Lipsea totusi ceva din viata noastra. Un copil.
Ne-am dorit enorm sa fim parinti si am incercat foarte mult timp. Initial nu ne-am facut griji, insa, pe masura ce trecea timpul, ne-am dat seama ca avem o problema. Medici, analize, tratamente. N-o sa mint, a fost foarte greu si nu de putine ori am fost pe punctul de a renunta. Apoi am aflat de ovocite donate.
Sincer iti spun, prima reactie a fost sa refuz.
Am crezut ca nu va fi copilul meu, ca nu ma voi simti cu adevarat mama. Dar oare ceilalti ce vor crede? Au fost multe astfel de momente. Am ales sa facem fertilizare in vitro cu ovocite donate si am ramas insarcinata din a doua incercare.
Sarcina a fost un vartej de emotii.
N-a fost deloc usor, dar iti jur ca nu regret niciun moment. Sunt in camera copilului meu acum si ma uit la el cum se joaca pe covor. Are aproape 3 ani. Ma uit la el si ma vad pe mine. Chiar daca “oul” a venit de la tine, baietelul meu e bucata rupta din mine. Ii vad gesturile, il vad cum rade, cum se incrunta. Ne strambam amandoi in oglinda si radem unul la altul. Ma uit la el si nu-mi mai aduc aminte de zilele in care nu eram mama.
Pentru toate astea, iti multumesc! As vrea sa stii cat de mult inseamna ce ai facut pentru noi!
Suntem ceea ce suntem azi si datorita tie! Sper sa ai si tu fericirea pe care ne-ai daruit-o!
Cu drag,
O mama